Aproape 1 din 8 femei ajung să dezvolte depresie postpartum în săptămânile sau lunile de după naștere, ceea ce reprezintă un procent foarte crescut în rândul afecțiunilor legate de sarcină.

Cauza principală a depresiei postnatale este însuși cumulul de modificări hormonale puternice și bruște ce apar imediat după momentul nașterii. Nivelurile de estrogen și progesteron scad semnificativ în orele imediat următoare nașterii și pot produce stări depresive, disforice și de tensiune psihică, asemănătoare celor din timpul ciclului menstrual. O altă cauză este scăderea nivelurilor hormonului tiroidian, care poate dezvolta o deficiență tiroidiană cauzatoare de depresie.

La începutul perioadei de alăptare, are loc dezinhibarea hipofizei, deci și creșterea nivelului de prolactină, ambele cauzate de scăderea nivelului de dopamină din anumite regiuni ale creierului. Această scădere este corelată cu depresia, anxietatea și gândurile obsesive. Un alt marker al unei posibile dezvoltări de depresie postpartum este și nivelul placentar crescut al hormonului eliberator de corticotropină, în cursul celei de-a 25-a săptămână de sarcină.

Toate aceste modificări hormonale pot determina depresia postnatală, mai ales dacă sunt asociate și cu alți factori de risc, cum ar fi:

Existența unor episoade depresive în trecut;
Tulburări bipolare anterioare;
Depresie în istoricul familial al proaspetei mămici;
Alăptatul nenatural;
Fumatul;
Statut socioeconomic precar;
Sarcină nedorită/neplanificată;
Lipsa susținerii din partea partenerului, a prietenilor și a familiei;
Stres excesiv;
Travaliu dificil;
Retrăirea unei pierderi anterioare;
Îngrijirea unui bebeluș mai solicitant – fie cu un handicap, o infirmitate sau născut înainte de termen.

Unii medici și specialiști neagă importanța modificărilor hormonale, scoțând în evidență faptul că depresia postpartum este la fel de ridicată și în rândul taților, dar cu o simptomatologie mai puțin intensă. Alți cercetători ajung la concluzia că depresia postnatală nu este o tulburare psihică, ci o urmare a unor factori legați de lipsa securității materiale și afective a mamei. Principalul ajutor de care are nevoie proaspăta mămică pentru a trece peste aceste stări de anxietate, este chiar un suport afectiv puternic, moral și chiar financiar al întregii familii, dar mai ales al tatălui.

Principalele simptome ale depresiei post-natale sunt:

Stare de tristețe permanentă;
Anxietate;
Oboseală, chiar și atunci când odihna este suficientă;
Concentrare deficitară;
Incapacitatea de a se bucura de viață sau de a privi în viitor;
Sentimente de inutilitate, nereușită sau vinovăție;
Îndoieli și îngrijorări în legătură cu abilitatea de a avea grijă de bebeluș;
Lipsa de interes față de cel mic;
Teama de a nu răni copilul;
Gânduri suicidale.
Între simptomele fizice se numără:
Insomnie;
Somnolență;
Lipsa sau grad ridicat al poftei de mâncare;
Libido scăzut;
Dureri difuze.

În prezent, se află în discuție instituirea unui screening prenatal pentru depistarea femeilor predispuse la această afecțiune și monitorizarea acestora în primele luni după naștere. Din păcate, simptomatologia depresivă rămâne de cele mai multe ori la o intensitate subclinică, devenind clinică în lipsa unei monitorizări din partea personalului medical, singurul care poate și interveni de altfel.

Tratamentul imediat este important atât pentru mamă, cât și pentru copil, bebelușii mamelor depresive având tendința de a fi puțin atașați de ele și de a fi mai lenți în învățarea limbajului și a comportamentelor specifice vârstei, deci mai lenți în dezvoltarea mentală. Fără tratament, depresia postnatală poate dura până la 7 luni sau poate continua chiar și peste un an. Cu cât tratamentul este început mai devreme, cu atât și recuperarea este mai rapidă și șansele de repetare a acestei stări și de dezvoltare deificitară a copilului sunt mai scăzute.

Consilierea și terapia suportivă constituie tratamentul de primă linie pentru depresia postpartum de mică și moderată intensitate, multe studii demonstrând că simptomele se pot îmbunătăți chiar după prima ședință. Un consilier cognitivo-comportamental poate oferi sfaturile potrivite pentru pacientele ce suferă de depresie postpartum, acestea diferind în funcție de gravitatea stărilor. Câteva dintre acestea ar fi:

Tehnici de relaxare;
Exerciții de respirație profundă;
Tratament antidepresiv – ce nu afectează alăptarea;
Alăptarea la sân – benefică atât pentru mamă, cât și pentru copil;
Inhibitor selectiv al recăpătării serotoninei – medicament cu efecte secundare minime;
Tratament cu estrogen;
Terapie prin lumină;
Suplimentarea dietei cu acizi grași omega 3.

În concluzie, sfătuim viitoarele mămici să se elibereze de toate gândurile negative și să caute ajutor. Mama este cea mai importantă persoană în dezvoltarea nou-născutului și a sugarului, iar pentru îndeplinirea acestui rol, ea are nevoie de energie și interes față de bebeluș. Cu puțin ajutor din partea familiei, a partenerului de viață și chiar a medicilor, în cazul agravării situației, această fază va trece rapid, lăsând loc unei perioade minunate din viața fiecărei femei.