Primul bebeluș regal a venit pe lume prin naștere naturală. Atât Kate, cât și medicul său ginecolog, au ales această procedură în detrimentul nașterii prin cezariană.

O alegere foarte bună, având în vedere faptul că între un bebeluș născut prin cezariană, fără travaliu și unul născut pe cale vaginală există diferențe fiziologice semnificative. Nivelul de glucoză este mai scăzut, reflexele imunitare sunt diferite, la fel și nivelul enzimelor hepatice. Nivelul de eritro-poietină este mult mai scăzut la bebelușii născuți prin operație de cezariană, la fel și nivelul de progesteron, hormonul care reglează activitatea tiroidei și aciditatea gastrică. Studiile au arătat că riscul de astm este de 3,23 ori mai mare la copiii născuți prin cezariană.

De asemenea, trebuie avut în vedere faptul că prin nașterea prin cezariană, sunt tăiate atât peretele abdominat, cât și uterul, riscul infecțiilor fiind mult mai ridicat. Imediat după cezariană, proaspăta mămică poate bea doar lichide, iar durerile după naștere sunt mult mai mari, ele necesitând tratament cu analgezic. Se pierde de două ori mai mult sânge decât la nașterea naturală, iar în primele zile vor exista dificultăți în ceea ce privește ridicarea din pat.

După o naștere naturală recuperarea are loc mult mai ușor și mai rapid, uterul nu este afectat, iar durerile de după naștere sunt mult mai mici. În mod normal o proaspătă mămică se poate ridica din pat la 1-2 ore după naștere. Totodată, alăptarea este mult mai ușoară, iar bebelușul poate fi ținut în brațe din primele ore de viață.

Deși avantajele nașterii naturale sunt nenumărate, în România, 50% dintre mame aleg nașterea prin cezariană, principalele motive fiind atât durerea cât și o eventuală laxitate vaginală, un subiect despre care nu foarte multă lume îndrăznește să vorbească.

În ceea ce privește durerile din timpul nașterii naturale, în prezent există anestezia epidurală ce blochează durerea în anumite zone ale corpului, expulzia copilului fiind mult mai ușoară.

Pentru cea de-a doua problemă, eventuala laxitate vaginală ce poate afecta viața de cuplu, există câteva remedii printre care Exercițiile Kegel sau revuvenarea vaginală pe cale chirurgicală.

Doctorul Ginecolog Dan Raica vorbește pe larg despre aceste două remedii:

Recomand efectuarea a 10 serii de exerciții Kegel, de minimum 3 ori pe zi, prin contractarea și relaxarea musculaturii perineului.

În ceea ce privește metoda chirurgicală de revuvenare vaginală, această intervenție este una de rezecție parțială a excesului de mucoasă vaginală, de îndepărtare a cicatricilor incomode și de sutură, modernă, minim-invazivă a pereților vaginali. Se practică o ridicare (suspensie) a vezicii urinare, a uterului sau a rectului în funcție de gradul de prolaps, urmată de o recalibrare a vaginului în funcție de necesități. Suturile se realizează cu fire resorbabile, iar vindecarea vaginală apare practic după aproximativ 4-5 săptămâni. Reluarea vieții sexuale poate avea loc după 6 săptămâni.